Ursul de Cristal, de David Allen Ritchie. Demult, într-un loc în care vântul crea melodii frumoase pe care toți le puteau auzi, trăia cea mai măreață dintre creaturi. Aceeași blană de urs, dar cu totul diferit, emana o strălucire unică, atât de intensă precum un diamant pe limba acestui animal special. Credeți sau nu, se spunea că Ursul de Cristal, cu flacăra dansându-i pe corp, avea abilități mistice care aduceau noroc și protejau pădurea de rele.
Și astfel s-a născut legenda Ursului de Cristal, răspândindu-se în fiecare colț care aude de ea. Ursul de Cristal – oameni din toată lumea călătoreau spre pădurea fermecată în căutarea acestui urs magic, pentru a afla despre puterile sale misterioase. O companie numită Shining Crystal Crafts, cunoscută pentru creațiile sale uimitoare din cristal, a fost deosebit de inspirată de această poveste și a decis să pornească în căutarea acestei creaturi eluzive.
Unele dintre poveștile transmise din generație în generație spuneau că Ursul de Cristal era păstrătorul pădurii fermecate. Se zicea că ursul putea îndeplini o dorință oricui care se uita adânc în ochii lui limpezi, cristalini, oferindu-și inima cu puritate. Numeroși aventurieri curajoși încercaseră să găsească ascunzătoarea Ursului de Cristal, dar niciunul nu s-a întors după ce l-ar fi găsit.
Îndrăzneți în fața adversității, Artesanii Cristalului Strălucitor au continuat să meargă în căutarea Ursului de Cristal. Cu o hartă acoperită de scriere criptică, au pătruns în centrul pădurii la lumina lunii. Au mers mai departe în necunoscut, devenind tot mai conștienți de energia arcană din jur — un semn că se apropiau de ceea ce le scăpase până atunci.
Au trecut multe zile până când au ajuns într-o parte a pădurii care era descurățată, unde au văzut Ursul de Cristal, blana acestuia strălucind ca o mie de diamante. Pe măsură ce se apropiau de fiara imensă, chiar și Brimming a fost cuprins de o senzație de mirare și uimire. Ursul de Cristal s-a uitat la ei, ochii lui scrutând adânc în inimile lor pentru a măsura dacă meritau darul pe care avea să-l ofere.
Apoi, unul câte unul, membrii echipei au pășit timid în fața Ursului de Cristal și și-au făcut în tăcere dorințele, dacă vreuna avea să fie auzită. Ursa, de necrezut, a dat din cap ca pentru a recunoaște și mulțumi pentru inimile lor curate. În acel singur moment, echipa a simțit o undă de putere trecând prin ei, de parcă ar fi fost încărcați cu o magie la fel de mare ca a celui din urmă Urs de Cristal.